Frustrari

Mi-e rusine da... nu prea!
Mi-e rusine sa-mi expun frustrarile, da nu prea! De ce mi-ar fi? Doar traim in Romania si asta presupune muuuulte frustrari.
Am ajuns la un nivel la care daca scriu mi s-a intamplat ceva rau... si nu e bine. Doar ca e singurul mod in care se vede ca ma deranjeaza/impresioneaza ceva.
In ultimul timp m-a impresionat/DERANJAT lejeritatea cu care suntem prostiti si mentinuti intr-o stare de "asta e".
Se taie salariile... asta e!
Se taie pensiile... asta e!
Se taie alocatiile... asta e!
Se scumpeste mancarea... asta e!
Cresc accizele... asta e!
Se scumpeste combustibilul... asta e!
Da cand o sa zicem "asta e" pentru ceva pozitiv??? gen "cresc salariile...pensiile...alocatiile...romania devine exportator...romania iese din criza...romania e in crestere economica...romania isi aduce acasa oamenii plecati la munca ???"
"Speri mata da speri degeaba"... am 25 de ani, se presupune ca sunt tanar, da sunt batran rau! Nu mai apuc vremurile dupa care tanjesc.
E greu in Romania...
Nu ma plang, nu ma plang pentru mine personal, peste mine sunt multe procente (%) din populatia romaniei care o duc mult mai prost, dar e trist ce se intampla.
Asta e tare:

http://www.guv.ro/

Probleme existentiale...

Nimic nu te face sa te trezesti mai bine la realitate decat REALITATEA!!!
Nu conteaza ce se intampla, in esenta, problemele sunt aceleasi, diferenta o face modul in care le administrezi.
Pentru mine a devenit obisnuinta sa zic "ok" sau "bine" la situatii pe care trebuie sa le depasesc... ce rost are sa incerci sa schimbi oamenii??? Nimeni nu se schimba... bine, hai - poate se adapteaza, dar nimeni nu se schimba!!!
Imi pare rau ca ma adaptez foarte repede la cerintele care mi se "impun".
Problema cu adaptarea e ca "nu esti tu"... Ca sa te adaptezi...  lasi ceva in urma... poate chiar pe tine... pentru o vreme, dar in final esti acelasi, nu te schimbi.
Nici eu nu ma schimb, raman acelasi, poate ma adaptez la diferite situatii, circumstante si persoane, dar nu ma schimb!!!
Modul in care gandim e unic, fiecare persoana e unica... asta e principiul evolutiei.
Eu m-am saturat sa ma adaptez, prefer sa fiu "eu" de acum inainte, sa fiu unic... si poate o sa fiu apreciat pentru ce sunt eu,... si pe buna dreptate... de ce as face pe plac cuiva doar aratandu-i o fata complezenta a personalitatii mele ???
Oricum adevarul iese la iveala la un moment dat!!!

IMNUL PITZIPOANCELOR

Soc si groaza a aparut IMNUL PITZIPOANCELOR !!!

Adevaruri puse in versuri si ragaite pe banda chiar de o PITZI.

Atata sinceritate si acceptare a propriei conditii n-am mai vazut... sau auzit.

Ramane sa auzim si:

IMNUL MANELARULUI: "Sunt manelar si ma'mbrac de la Vitan / Seara merg la bairam si ascult salam/... etc"

IMNUL GAY-ului: "Sunt gay si imi place cum ma iei / Nu sunt metrosexual dar o iau anal/...etc"

IMNUL COCALARULUI: "Mi-a luat tata un Ferrari sa ma plimb cu cocalarii / Toata ziua o ard prin centru unde am apartamentu'/...etc"

Traim in Romania si asta ne mananca de ne scarpinam tot timpul.

Ai dreaq simpatici!!!

Cu Versuri:

Fara versuri:

Fashion bullshit

Mai nou nu mai e la moda sa te asortezi... cureaua cu bashchetii sau orice alta combinatie. Deci daca te imbraci la plesneala, de fapt esti la moda.
Lumea ar zice ... moooaaa ce tare!!!
Pai cum o fi sa nu mai fie nevoie sa deschid ochii dimineata, nu ma mai spal pe fatza (ca sa ma revergorez :)), ma infig direct in dulapu' de haine si.... minune: sunt la moda - vrei nu vrei!!!
Si totusi, nu e asa simplu.
Adica... putina imaginatie: pantofi negri, ciorapi albi, pantaloni trei sferturi, tricou (de puta madre:)), cravata si bluza de trening = la moda?!? WTF???
Inseamna ca toti cocalarii sunt la moda??? pai ce-am facut dom'le???
Ma rog, eu imi vad de treaba mea.
Nu m-a interesat niciodata daca sunt in pas cu moda, poate uneori m-am nimerit, dar total accidental.

In natura.

Si marmota???
Cica e naspa in natura ca e greu sa supravietuiesti... daia toata lumea se uita la "Tehnici de supravietuire" si se amuza ca mananca Bear Grylls tot felu de cacaturi.... - la propriu!!! Tot respectul pentru el!

Ia unuia de pe Dorobanti telefonu' si masina de la "tati" si trimite-l in padure cu un cremene, un cutit si o sticla de apa.
Dupa o ora e scarbit de propria persoana, ca a transpirat si n-are parfum, e negru sub unghii si nu poate merge la salon.
Dupa doua ore e vanat la fatza ca nu se poate caca ca nu are hartie igienica sau servetele umede.
Dupa trei ore termina apa si se gandeste la Evian, si e lesinat dupa mancarea de la Howard Johnson.
Dupa patru ore se intuneca si cauta butonul de la cremene crezand ca e bricheta.
Dupa cinci ore e suit intr-un pom si tremura tot cand aude sunetele animalelelor din padure.
Dupa sase ore adoarme in pom, cade, isi rupe gatul si moare fara sa apuce sa-si dea seama ca era in padure la Baneasa. :) Fix vis-a-vis de Gradina zoologica.

Cu alte cuvinte?... Postez aiurea! :)

Nostalgia momentelor frumoase

Nu e trist ci ADEVARAT!!!
Cum te simti dupa un eveniment pe care l-ai asteptat foarte multa vreme?... Cand planifici foarte mult... si in cel mai bun caz iese muuuult mai frumos decat iti doresti... si apoi se termina!!! :(
Ramai parca fara tzel... la ce sa mai speri, la ce sa te mai gandesti cu ardoare si entuziasm?!?
La ce ma refer?!?
Pai la momentele frumoase!!!
La evenimente importante, pentru unele persoane sau... pentru o singura persoana. La nunti, concedii, vacante, petreceri surpriza, s.a.m.d.
Cum te simti cand incepi munca???, sau dupa ce ai avut cea mai tare zi de nastere, sau cea mai reusita nunta???..... Iti zic eu!!!!...... Te simti naspa!!!.... te intorci la viata de zi cu zi si ramai agatat in amintiri, astepti poze si filmari, astepti o re-intalnire in care sa zici "vai cat de bine m-am simtit".
Solutia??? Intotdeauna mai cauta ceva la care sa speri!!!
De exemplu, daca dupa majoratul tau (pe care l-ai planificat in detaliu) te-ai gandit deja, ca dupa o zi vei.... incepe scoala de soferi... iti va trece muuuult mai repede nostalgia momenteleor frumoase de la petrecere.
Nu e mare filosofie, dar e concluzia mea. Si pana la urma, poate, nu poate - sigur!!! doar eu -  simt nostalgia concediului meu. :). Poate e o senzatie subiectiva, poate doar eu ma simt nasol dupa "evenimente" placute.... In cazul asta ignorati-ti-mi randurile de azi.
Un singur sfat am:

Always smile, it makes your face look younger!!!

Back in Business

Gandurile si ideile merita expuse!
Azi am primit confirmarea ca ar trebui sa activez si sa contiui sa scriu blogul... Cu toate ca nu are mare istorie (poate chiar deloc); dar ce gandesti merita scris si tinut minte.
Initial m-am gandit ca nu "ma citeste" si nu intereseaza pe nimeni ce gandesc eu. Dar, mi-am dat seama ca nu asta conteaza; conteaza exprimarea. Ma simt liber sa ma exprim indiferent de parerea altora.
Asa ca... de acum o sa imi expun ideile si gandurile p'aci :).

To be continued....